Prepelița estoniană

Aspect cum să recunoști unul

pene

Prepelița estoniană are un corp rotund și plin, cu gât și coadă scurte, și un spate ușor cocoșat. Penajul este în principal maro ocru cu dungi maro închis, iar masculii au dungi albe pe cap și cioc închis, în timp ce femelele sunt mai deschise la culoare, cu o nuanță gri-liliac și pete întunecate.13

Personalitate cum sunt

Prepelițele estoniene sunt în general calme și ușor de manevrat, dar pot fi speriate de zgomote puternice și pot sări sus când sunt speriate. Se adaptează bine la captivitate și nu sunt agresive între ele sau față de oameni.35

Activitate zilnică cât de aglomerată arată o zi

Scăzut. Sunt mulțumite într-o cușcă cu suficient spațiu pentru mișcare, dar se bucură de scurte perioade de activitate. Oferiți o baie de praf superficială pentru scormonit și păstrați mediul liniștit pentru a evita stresul.3

Îngrijire și întreținere părțile practice

Minim. Curățați cușca și tăvile în mod regulat cu apă cu săpun și oferiți o cutie cu cenușă sau nisip pentru baia de praf pentru a menține penele sănătoase. Tăierea ghearelor este rareori necesară.3

Acasă unde sunt cei mai fericiți

Păstrați într-o cușcă bine ventilată și uscată, cu tavan moale pentru a preveni rănile la cap când sar. Înălțimea cuștii ar trebui să fie de 20, 30 cm, cu podea din plasă de 10×10 mm și o pantă ușoară pentru colectarea ouălor. Temperatura în jur de 22°C, umiditate sub 70%. Oferiți adăpători cu bilă și hrănitori. Densitate de stocare: aproximativ 1 pasăre pe metru pătrat.34

Bazele alimentației ce merge în bol

Hrăniți cu furaj comercial echilibrat pentru prepelițe sau un amestec de cereale și legume rădăcinoase. Pentru producția de carne, creșteți conținutul de proteine. Suplimentați cu carne fiartă, ficat, brânză de vaci pentru un gust mai bun. Oferiți grit și un vas separat cu cenușă. Hrăniți de trei ori pe zi.3

Companie cine le place în jur

Sunt păsări sociale și se simt cel mai bine în grupuri mici. Păstrați cel puțin 2, 3 împreună. Nu sunt cunoscute ca fiind agresive, dar evitați supraaglomerarea. Nu există restricții legale speciale pentru păstrarea lor ca animale de companie în majoritatea țărilor.3

Povestea de unde a început totul

Prepelița estoniană a fost dezvoltată în anii 1970 și 1980 la ferma de prepelițe Kaiavere din Estonia, prin încrucișarea prepelițelor japoneze, faraon și englezești albe. A fost recunoscută oficial ca rasă în 1988. În anii 1990, creșterea prepelițelor a înflorit în Estonia, producând peste 7 milioane de ouă pe an, dar după independență multe ferme s-au închis. Rasa a devenit pe cale de dispariție și a fost adăugată pe lista speciilor pe cale de dispariție în 2001. Astăzi este crescută de ferme mici și pasionați, fiind apreciată pentru producția mare de ouă și natura calmă.12

Recunoscut de părțile oficiale

Estonian state

Recunoscut ca o rasă separată în 1988.1