Basilisc cu creastă

Aspect cum să recunoști unul

solzi

Basiliscul cu creastă este o șopârlă zveltă, de culoare verde aprins până la verde-albăstrui, cu corp comprimat și coadă lungă și turtită. Spatele este acoperit cu solzi mici, granulați, iar solzii de pe burtă sunt netezi. Masculii adulți au trei creste proeminente: una înaltă și osoasă pe cap, una mai mică de-a lungul spatelui și alta pe coadă. Femelele au creste mai mici sau absente și pot păstra o parte din modelul dungat juvenil. Ochii sunt galbeni strălucitori, iar partea inferioară este verde mai pal.214

Personalitate cum sunt

Basaliscu cu creastă este în mod natural timid, reactiv și fricos, bazându-se pe viteză și alergarea pe apă pentru a scăpa de pericole. Nu sunt animale de companie care să fie mângâiate; se stresează ușor, mai ales dacă sunt capturați din sălbăticie. Cei crescuți în captivitate pot deveni mai calmi, dar preferă să observe de la distanță. Sunt teritoriali, în special masculii, și au nevoie de multe ascunzători pentru a se simți în siguranță. Aceste șopârle sunt cele mai potrivite pentru îngrijitorii experimentați care se bucură să urmărească animale active și care se etalează.541

Activitate zilnică cât de aglomerată arată o zi

Basaliscu cu creastă este diurn și foarte activ, având nevoie de un terariu mare, orientat vertical, cu multe crengi pentru cățărat, frunziș dens și o zonă mare de apă. Au nevoie de un loc cald pentru încălzire (până la 40°C) și iluminare UVB. Terariul ar trebui să aibă cel puțin 200 x 150 x 230 cm pentru o pereche, sau mai mare pentru un grup. Umiditatea trebuie menținută ridicată (70-100%), cu o ventilație bună.416

Îngrijire și întreținere părțile practice

Aceste șopârle au nevoie de un terariu de pădure tropicală curat și bine întreținut. Pulverizarea regulată este esențială pentru a menține umiditatea, dar ventilația trebuie să prevină mucegaiul. Bazinul cu apă trebuie păstrat curat și suficient de adânc pentru înot. Pot apărea răni la bot din cauza sticlei sau a plasei; este necesară inspectarea și manipularea blândă. Suplimentați hrana cu calciu și vitamina D3, mai ales dacă UVB-ul este limitat.54

Acasă unde sunt cei mai fericiți

Basaliscu cu creastă are nevoie de un terariu mare și înalt de pădure tropicală, cu multe crengi pentru cățărat, plante dese, tuburi de plută și un bazin cu apă de cel puțin 12-13 cm adâncime. Temperatura pe timpul zilei: 25-30°C, locul de încălzire până la 40°C, noaptea 20-22°C. Umiditate 70-100%. Iluminarea UVB este esențială. Nu hibernează. Un terariu exterior cu lumină naturală este benefic, dar circulația aerului trebuie să fie bună. Nu sunt veninoși și nu este ilegal să îi ții în majoritatea țărilor, dar verificați întotdeauna reglementările locale.413

Bazele alimentației ce merge în bol

Basaliscu cu creastă este omnivor, dar în captivitate mănâncă în principal hrană animală. Dieta lor ar trebui să includă o varietate de insecte: greieri, lăcuste, gândaci, superworms, waxworms și viermi de mătase. Acceptă și vertebrate mici, cum ar fi șoareci nou-născuți, pești mici de apă dulce și ocazional pui mici. Fructele (banane, fructe de pădure) și legumele (varză, păpădie) pot fi oferite cu moderație. Insectele ar trebui să fie hrănite în prealabil și pudrate cu suplimente de calciu și vitamine.154

Companie cine le place în jur

Basaliscu cu creastă este teritorial. Doar un mascul trebuie ținut per terariu, deoarece masculii se luptă agresiv. Pot fi ținuți în perechi sau în grupuri de un mascul cu mai multe femele. Nu le place să fie mângâiați și sunt cel mai bine observați, nu atinși. Un mediu calm, cu opțiuni de retragere, reduce stresul. Nu sunt potriviți pentru gospodării zgomotoase sau cu copii mici care i-ar putea deranja.541

Povestea de unde a început totul

Basaliscul cu creastă a fost întotdeauna admirat în pădurile tropicale natale din America Centrală pentru culoarea sa verde izbitoare și pentru abilitatea remarcabilă de a alerga pe apă, câștigându-și porecla de 'șopârla Iisus Hristos'. A fost descris științific pentru prima dată în secolul al XIX-lea. Ca animal de companie, popularitatea sa a crescut odată cu interesul pentru reptilele exotice la sfârșitul secolului al XX-lea, deși rămâne mai puțin comun decât alte șopârle din cauza cerințelor sale mari de spațiu și umiditate. Indivizii capturați din sălbăticie sunt adesea prea nervoși pentru a prospera, așa că animalele crescute în captivitate sunt puternic recomandate și devin din ce în ce mai disponibile de la crescători specializați.251