Conure cu obraji verzi

Aspect cum să recunoști unul

Cu pene; papagal mic, zvelt, cu coadă lungă

Unul dintre cele mai mici conuri, cu o coadă lungă și ascuțită și un corp zvelt. Pasărea de tip sălbatic este în mare parte verde pe spate și aripi, cu o calotă maronie care merge de la frunte la ceafă, obraji verzi strălucitori și un inel palid de piele goală în jurul fiecărui ochi. Pieptul este cenușiu cu un aspect solzos, dungat, burta are o pată maro până la roșiatică, iar coada este maro-roșiatică deasupra. Detaliile variază puțin între cele șase subspecii. Puii nu au cea mai mare parte a roșului pe burtă.124

Personalitate cum sunt

Conurile cu obraji verzi sunt vioaie, curioase și pline de șotii, deseori atârnând cu capul în jos, cățărându-se pe barele cuștii și inventând jocuri. Tind să se atașeze puternic de oamenii lor și au nevoie de mult timp petrecut împreună. Nu sunt cunoscute în mod special pentru ciupit, iar dimensiunile lor mici le fac mai ușor de manevrat decât papagalii mai mari, deși copiii trebuie întotdeauna supravegheați. Vocea lor este vizibil mai blândă decât a majorității conurilor mai mari. Unele păsări învață câteva cuvinte, dar sunt apreciate mai mult pentru personalitatea lor și pentru cât de ușor învață trucuri decât pentru vorbire.41

Activitate zilnică cât de aglomerată arată o zi

Foarte active și au nevoie de mult timp supravegheat afară din cușcă în fiecare zi, plus o rotație constantă de jucării pe care să le poată escalada, roade și cu care să se joace. Sesiunile scurte de dresaj pentru trucuri se potrivesc minții lor agile.41

Îngrijire și întreținere părțile practice

Asigurați o mulțime de jucării de ros sigure, deoarece sunt rozătoare iscusite, și schimbați jucăriile regulat pentru a menține interesul. Oferiți șanse regulate de baie, păstrați stinghii de diferite grosimi și curățați zilnic vasele de mâncare și apă, mai ales că fructele și legumele proaspete reprezintă o parte mare din dietă.42

Acasă unde sunt cei mai fericiți

O cușcă spațioasă cu loc să alerge pe stinghii, să se cațere și să se joace, echipată cu mai multe stinghii, jucării și stații de hrănire. Amplasați-o într-o cameră de familie aglomerată, deoarece este o pasăre care vrea să fie parte din ceea ce se întâmplă.4

Bazele alimentației ce merge în bol

Păsările sălbatice se hrănesc mai ales în vârful copacilor cu fructe, semințe, nuci, fructe de pădure și flori, inclusiv smochine, mango și papaya. Acasă, o hrană peletată de calitate sau o dietă formulată constituie o bază bună, cu multe legume proaspete și verdeață, fructe (aproximativ o treime din dietă conform unui ghid de îngrijire), câteva semințe și fasole gătită. Apă proaspătă în fiecare zi.234

Companie cine le place în jur

Foarte sociabile; în sălbăticie, aceste păsări călătoresc în stoluri de aproximativ 10-20 în afara sezonului de reproducere și formează perechi de durată. Un animal de companie are nevoie de multă atenție zilnică și timp petrecut cu oamenii săi, iar păsările ținute în perechi rămân totuși blânde când primesc interacțiune regulată.234

Povestea de unde a început totul

Conurul cu obraji verzi a fost descris oficial pentru știință în 1854 de Massena și Souance și aparține genului Pyrrhura, un gen de papagali mici, cu coadă lungă, din America de Sud. În arealul său din Bolivia, Brazilia, Paraguay și Argentina, ornitologii recunosc acum șase subspecii, care diferă ușor ca culoare și ocupă regiuni separate, de la Anzii bolivieni până la pădurile din nordul Argentinei. Numele unei subspecii a fost schimbat din sordida în hypoxantha după aplicarea regulilor de prioritate de numire. În avicultură, specia a devenit un papagal de companie popular datorită dimensiunii mici, vocii blânde și caracterului jucăuș, iar crescătorii au dezvoltat mai multe forme de culoare, inclusiv scorțișoară, cu flancuri galbene, forma combinată ananas și turcoaz.14

Recunoscut de părțile oficiale

IUCN Red List

Preocupare minimă. Descris ca fiind comun în mare parte din aria sa de răspândire, cu populația considerată în scădere lentă.2

Taxonomy

Descris formal de Massena și Souance în 1854. Șase subspecii sunt recunoscute: flavoptera, molinae, phoenicura, hypoxantha (numită anterior sordida), restricta și australis.1