Peruș Indian Ringneck

Aspect cum să recunoști unul

Cu pene; papagal zvelt, de mărime medie, cu o coadă foarte lungă și conică

Un peruș zvelt, în mare parte verde iarbă, cu un cioc roșu puternic și cârligat și o coadă lungă, ascuțită, nuanțată cu albastru, care poate reprezenta mai mult de jumătate din lungimea totală. Masculii adulți poartă o dungă neagră îngustă sub bărbie care se unește cu un guler roz și negru în jurul gâtului, inelul care dă numele păsării. Femelele și păsările tinere nu au inel, sau au doar unul palid și șters. La subspecia indiană, ciocul superior este roșu aprins, uneori închis la vârf, iar ciocul inferior este negru.143

Personalitate cum sunt

Perușii inelați sunt păsări încrezătoare, deștepte și vorbărețe care știu ce vor și nu se sfiesc să spună. Rămân blânzi și afectuoși atunci când petrec timp zilnic cu oamenii lor și sunt cei mai fericiți într-o casă care îi tratează ca parte a rutinei familiei. Atât masculii, cât și femelele pot învăța să vorbească, iar cuvintele lor tind să iasă neobișnuit de clar. De asemenea, sunt în mod natural zgomotoși, cu o vorbărie plină de viață și câteva strigăte ascuțite pe parcursul zilei, așa că se potrivesc stăpânilor care apreciază un companion energic și vocal.31

Activitate zilnică cât de aglomerată arată o zi

Ridicată. Planificați timp generos supravegheat afară din cușcă în fiecare zi, o mulțime de jucării pentru a se cățăra, a roade și a rezolva, și sesiuni regulate de joacă și dresaj pentru a-i ține mintea ocupată.3

Îngrijire și întreținere părțile practice

Oferiți o baie puțin adâncă sau o ușoară pulverizare pentru a-și menține penele în ordine, și dați jucării de ros și stinghii cu texturi diferite pentru a ajuta la uzura ciocului și a ghearelor. Coada lungă are nevoie de spațiu pentru a nu se freca de barele cuștii. Dacă îl învățați să vorbească, începeți cu cuvinte înainte de fluierături, deoarece unele păsări se fixează pe fluierat odată ce îl învață.3

Acasă unde sunt cei mai fericiți

O cușcă încăpătoare, mai mare decât ar sugera dimensiunea corpului, astfel încât coada lungă să se poată mișca liber și pasărea să se poată cățăra și bate din aripi. Adăugați mai multe stinghii, jucării rotative și o zonă sigură pentru exercițiile zilnice în afara cuștii.3

Bazele alimentației ce merge în bol

În sălbăticie, mănâncă în principal semințe și cereale (aproximativ patru cincimi din dietă), plus muguri, fructe, fructe de pădure, nuci, nectar și câte o insectă ocazională. Acasă, o bază echilibrată de pelete, completată cu legume proaspete, fructe și alimente sănătoase potrivite de la masă, acoperă nevoile sale.413

Companie cine le place în jur

O specie foarte socială care se adăpostește în grupuri mari în sălbăticie. Ca animal de companie, are nevoie de interacțiune și atenție zilnică din partea oamenilor săi pentru a rămâne blând și mulțumit.23

Povestea de unde a început totul

Perușul inelat este unul dintre papagalii cu cea mai lungă istorie alături de oameni. Grecii antici au ținut subspecia indiană, iar perușii inelați se spune că au ajuns în Grecia în jurul anului 327 î.Hr., după campania lui Alexandru cel Mare în India, împreună cu ruda lor mai mare, perușul Alexandrin. Romanii au ținut mai târziu subspecia africană. Specia a fost descrisă oficial de Scopoli în 1769 și numită în onoarea naturalistului german Wilhelm Heinrich Kramer. În avicultura modernă, crescătorii au dezvoltat o gamă largă de mutații de culoare, de la albastru și turcoaz la galben, alb, gri și violet, ceea ce a făcut din perușul inelat indian unul dintre cei mai cunoscuți papagali de companie de talie medie. Păsările eliberate sau scăpate din captivitate au fondat, de asemenea, populații sălbatice înfloritoare în multe orașe din Europa și nu numai.153

Recunoscut de părțile oficiale

IUCN Red List

Specia de papagal cu inel roz este listată ca Preocupare minimă, cu o tendință a populației descrisă ca în creștere.2

Taxonomy

Specia a fost descrisă de Giovanni Antonio Scopoli în 1769. Patru subspecii sunt recunoscute: krameri (african), parvirostris (abisinian), borealis (boreal) și manillensis (indian). Lucrări genetice recente au determinat unele organizații să o mute în genul Alexandrinus și să discute împărțirea formelor africane și asiatice, dar acest lucru nu este stabilit.1