Nimfă

Aspect cum să recunoști unul

Cu pene; papagal gri zvelt, cu o creastă înaltă și subțire și o coadă lungă și ascuțită

Cel mai mic membru al familiei cacadu, cu o construcție zveltă și o coadă lungă, conică, care reprezintă aproximativ jumătate din lungimea totală și se evantăie în zbor. Coloritul natural este un gri-maroniu moale cu un panou alb îndrăzneț pe fiecare aripă și un plasture rotund portocaliu pe fiecare obraz. Masculii adulți au față și moț galben strălucitor și obraji portocalii mai puternici, în timp ce femelele păstrează o față mai gri și arată dungi fine sub coadă. Păsările tinere de ambele sexe arată ca femelele până la prima năpârlire la aproximativ șase până la nouă luni. Moțul subțire, ușor curbat, se mișcă în sus și în jos cu starea de spirit a păsării.1246

Personalitate cum sunt

Cockatielii sunt prietenoși, curioși și puțin comici, și tind să formeze o legătură strânsă cu persoana preferată. Mulți se bucură să stea pe umăr și să li se scarpine ușor capul și penele obrajilor, ceea ce oglindește cum se îngrijesc reciproc perechile sălbatice. Preferă ciripitul și fluieratul în locul țipetelor puternice, ceea ce este un motiv pentru care se potrivesc apartamentelor și începătorilor în creșterea păsărilor. Fluieratul melodiilor le vine mai natural decât vorbitul; unele păsări, de obicei masculii, învață câteva cuvinte sau fraze, iar unele imită sunete din casă sau cântă împreună cu melodiile. În sălbăticie sunt păsări timide care se bazează pe viteză și camuflaj mai degrabă decât pe confruntare, așa că o casă calmă li se potrivește bine.514

Activitate zilnică cât de aglomerată arată o zi

Un zburător puternic și rapid care beneficiază de timp regulat, supravegheat, afară din colivie în fiecare zi, într-o cameră făcută sigură și departe de alte animale de companie. Cockatielii sunt căutători naturali de hrană pe sol, așa că împrăștierea de recompense pe hârtie pe fundul coliviei sau într-o zonă de joacă le oferă un mod satisfăcător de a căuta mâncare.54

Îngrijire și întreținere părțile practice

Cockatielii produc puf de pudră, un praf fin din penele lor, așa că curățarea regulată în jurul coliviei și o cameră bine ventilată ajută. Oferiți ocazii regulate de baie sau o ușoară pulverizare, țineți stinghii de grosimi variate pentru a uza natural ghearele, și rotiți jucăriile pentru a menține pasărea ocupată. Păstrați fundul coliviei curat, deoarece pasărea petrece timp căutând hrană acolo.15

Acasă unde sunt cei mai fericiți

O colivie suficient de mare pentru ca pasărea să-și întindă și să-și bată complet aripile, cu mai multe stinghii, boluri pentru mâncare și apă și jucării. O ușă frontală largă ajută, pentru că cockatielii pot fi zburătorii și pot intra în panică dacă sunt strânși printr-o deschidere mică. Plasați colivia într-o cameră locuită, astfel încât pasărea să fie parte din viața de familie.5

Bazele alimentației ce merge în bol

În sălbăticie, cockatielii mănâncă în principal semințe mici adunate de pe sol, în special semințe de salcâm și iarbă, plus culturi precum grâu, floarea-soarelui și sorg și unele fructe și fructe de pădure. Acasă, o dietă echilibrată este un pelet de bună calitate făcut pentru papagali mici ca bază, legume proaspete și puțin fruct, și un amestec de semințe mici dat cu moderație, cu floarea-soarelui păstrată ca recompensă ocazională. Apă proaspătă în fiecare zi.2453

Companie cine le place în jur

O pasăre de stol foarte socială care în sălbăticie trăiește în grupuri de la câteva până la mii, cu perechile rămânând împreună tot anul. Un cockatiel de companie are nevoie de companie zilnică, fie că este vorba de a i se vorbi, mângâieri blânde sau pur și simplu împărțirea unei camere cu oamenii săi, și mulți se descurcă bine cu un alt cockatiel pentru companie.345

Povestea de unde a început totul

Cockatielii provin din interiorul uscat al Australiei, unde sunt cunoscuți și ca quarrion și weero. Naturaliștii europeni au descris pasărea la sfârșitul anilor 1700, mai întâi Gmelin în 1788 și apoi Kerr în 1792, al cărui nume de specie hollandicus se referă la Noua Olandă, vechiul nume olandez pentru Australia. În 1832, Wagler i-a dat propriul gen, Nymphicus, un semn către nimfele mitice, reflectând cât de fermecător l-au găsit primii europeni. Pentru că se reproduce ușor în captivitate, cockatielul a devenit unul dintre cei mai răspândiți papagali de companie din lume și costă mai puțin decât majoritatea celorlalți papagali. Crescătorii din secolul al XX-lea au început să fixeze mutații de culoare: pied a apărut în California în 1949, cinnamon în anii 1950, lutino în 1958 și pearl în 1967, iar astăzi sunt stabilite peste douăzeci de mutații, câteva găsite doar în Australia. Studiile genetice moderne au confirmat că cockatielul, în ciuda formei sale de papagal mic, este un cacadu adevărat plasat în propria subfamilie.15

Recunoscut de părțile oficiale

IUCN Red List

Preocupare minimă. Populația sălbatică este descrisă ca abundentă și stabilă, și pare să fi beneficiat de punctele de apă de pe ferme din aria sa de răspândire.2

American Cockatiel Society

Fondată în 1976 și se descrie ca cea mai veche societate internațională de cockatiel din America. Servește atât deținătorilor de animale de companie, cât și expozanților și organizează expoziții de specialitate.7

Taxonomy

Descris de Gmelin în 1788 ca Psittacus novaehollandiae și de Kerr în 1792 ca Psittacus hollandicus. Wagler l-a plasat în propriul gen Nymphicus în 1832. Lucrările moleculare îl plasează în familia cacatailor Cacatuidae, în propria subfamilie Nymphicinae.1