Tarantulă Mexicană cu Genunchi Roșii

Aspect cum să recunoști unul

Păianjen păros, săpător, care trăiește pe sol

O tarantulă grea, catifelată, neagră, cu dungi îndrăznețe pe picioare: fiecare picior are inele de portocaliu intens lângă articulațiile genunchilor, urmate de benzi portocaliu-gălbui mai palide și crem. Abdomenul este închis la culoare, cu peri maronii. Carapacea este în mare parte neagră, cu o margine roz-maronie, sau zona întunecată poate fi fragmentată într-un model asemănător unei stele. Femelele sunt vizibil mai mari decât masculii.13

Personalitate cum sunt

Cunoscută ca o tarantulă foarte docilă și constantă. Păianjenii tineri pot fi puțin sperioși, dar tind să se retragă mai degrabă decât să se apere. Când sunt deranjați, adulții de obicei scutură peri fini de pe abdomen ca avertisment, mai degrabă decât să muște, așa că este cel mai bine apreciată ca animal de expoziție, cu manipulare minimă.12

Activitate zilnică cât de aglomerată arată o zi

Redusă. O specie care sapă vizuini și își petrece mare parte din viață în sau lângă vizuină, așteptând prada să treacă. Nu necesită exercițiu fizic în afară de un terariu potrivit.13

Îngrijire și întreținere părțile practice

Nu necesită îngrijire. Păstrați un vas cu apă plin pentru juvenili și adulți, îndepărtați prada neconsumată și nu hrăniți timp de aproximativ 5-10 zile după ce un adult năpârlește. Curățați petele după cum este necesar și, în rest, lăsați-l în pace.2

Acasă unde sunt cei mai fericiți

Un terariu terestru cu mai mult spațiu pe podea decât înălțime, de aproximativ 3-4 ori anvergura picioarelor păianjenului pentru adulți, umplut pe jumătate până la două treimi cu substrat, astfel încât să poată săpa o vizuină, plus un ascunziș. Temperatura camerei de aproximativ 21-25 °C și umiditate moderată, menținând o parte din substrat ușor umedă, cu acces constant la apă.2

Bazele alimentației ce merge în bol

Insecte vii, cum ar fi greieri și gândaci. Păianjenii mici se hrănesc de două ori pe săptămână, juvenilii la fiecare 7-10 zile, iar adulții la fiecare 2-3 săptămâni (câțiva greieri mari sau un gândac mare). În sălbăticie, pândește insecte mari și ocazional o broască mică sau un șoarece din vizuină.23

Companie cine le place în jur

Solitară și teritorială. Păstrați o tarantulă per terariu.32

Povestea de unde a început totul

Numele Brachypelma smithi datează din 1897, când Frederick Pickard-Cambridge a descris o tarantulă cu genunchi roșii din Guerrero, Mexic. Un păianjen foarte asemănător, din nord-vestul îndepărtat, a fost numit Brachypelma hamorii de Tesmoingt, Cleton și Verdez în 1997, dar timp de două decenii cele două au fost de obicei grupate împreună ca „Mexican redknee”, iar majoritatea redkneelor din hobby-ul animalelor de companie erau vândute ca B. smithi. În 2017, Mendoza și Francke au folosit detalii corporale și coduri de bare ADN pentru a arăta că cele două sunt specii separate și s-a dovedit că multe dintre redkneele captive familiare sunt de fapt B. hamorii. Din cauza presiunii exporturilor, tarantulele cu genunchi roșii au fost plasate pe Anexa II CITES în 1985, urmate de restul genului în 1994. Astăzi, specia este crescută cu succes în captivitate.14

Recunoscut de părțile oficiale

Scientific description

Descrisă ca Brachypelma hamorii de Tesmoingt, Cleton și Verdez în 1997; separată clar de B. smithi de Mendoza și Francke în 2017.1

CITES

Anexa II: Tarantulele cu genunchi roșu mexican au fost listate în 1985 (sub numele B. smithi) și toate speciile Brachypelma au fost adăugate în 1994.1

IUCN Red List (as reported by Wikipedia)

Evaluată ca Vulnerabilă.1

Popularitate Mult timp populară în comerțul cu animale de companie datorită naturii sale calme și culorilor izbitoare.31